Date fizico-geografice

Dacă privim de sus întreg teritoriul comunei Şoimari, avem înaintea ochilor o privelişte de basm; o zonă de dealuri subcarpatice unde înălţimile rareori depăşesc 500 - 600 m, brăzdată de afluenții Lopatnei care au creat aici culmi cu direcţii diferite, iar bancurile de gresie rezistentă formează vârfuri asimetrice. Formaţiunile pliocene de la marginea de vest a cuvetei Calvini dau relief predominant de creste.

 

De-a lungul văii Lopatnei se dezvoltă o depresiune sinuoasă începând de la Matiţă şi terminându-se la Cărbuneşti, depresiune gâtuită din loc în loc de dealuri şi care respiră mai în voie în zona localităţii Şoimari.
Solurile se pretează la culturi foarte diferite de la cereale, plante tehnice, plante furajere, viţă-de-vie, pomi fructiferi, cartofi.


Se întâlnesc solul cenuşiu, brun roşcat, solul albic, solul brun cenuşiu, în mare parte sub pădurile de stejar şi fag.
În subsolul acestei zone cele mai importante bogăţii minerale sunt petrolul, sarea, asfaltul (la Matiţă), precum şi roca de nisip silicios (gresia de Niliwa) care porneşte din valea Teleajenului şi ajunge până la Albinari (Aricești Zeletin).


Apa Lopatnei este cel mai important afluent al râului Cricovul Sărat. Izvorând de sub Vârful Lazuri la 770 m, ea străbate o cale de 32 km după care se varsă în apele Cricovului Sărat (lung de 24 km, la momentul confluenţei) mai jos de Priseaca din depresiunea Măgurele. Având un bazin de 229 km pătrați Lopatna primeşte cei mai importanţi afluenţi pe partea dreaptă - Matiţă şi Sărățelul.


Climatul dominant din comuna Şoimari este temperat continental, caracterizat prin veri călduroase, ierni friguroase, primăveri scurte şi ierni lungi. Vremea îşi are capriciile ei pe care le manifestă mai cu seamă în epoca de trecere de le anotimpul cald la cel rece şi invers. După o zi rece, închisă, poate urma o zi mai caldă, senină.

Primăvara este anotimpul surprizelor şi instabilităţilor atmosferice. Scurtă şi capricioasă, face ca zilele calde care fac să se topească zăpezile să fie înlocuite cu ninsori târzii.
Verile sunt călduroase dar nu sufocante.
Toamna este lungă, deşi îşi trimite mesagerii de pe la jumătatea lui septembrie: primele brume, zilele posomorâte cu ploi mărunte şi dese, alternează cu zilele călduroase, senine, când cerul este de un albastru adânc, impresionant, dar cu dimineţi şi cu seri reci.
Iernile mai fură din timpul toamnei şi al primăverilor, dar nu sunt deosebit de reci.
Media anuală a precipitaţiilor este de 707 mm, vara de 2383 mm, iarna de 132,4 mm. Sunt ani ploioşi şi ani secetoşi în funcţie de fronturile atmosferice instalate: oceanice cu precipitaţii şi tropicale secetoase.
Numărul mediu de zile cu precipitaţii este între 100 - 120 zile pe an. Prima zi cu zăpadă este în jurul datei de 15 noiembrie, iar ultima zi cu ninsoare este în ultima decadă a luni martie.
Clima este caracterizată prin brume timpurii, ploi, lapovițe şi zăpezi mai mult sau mai puţin abundente. Temperatura medie anuală pe văi este de 90 - 100 grade C iar pe dealuri de 80 - 90 grade C.
În luna ianuarie avem minus 20 grade C pe văi şi minus 30 grade C pe dealuri, iar în luna iulie avem +21 - +22 grade C pe văi şi +20 - +21 grade C pe dealuri.
Pantele sudice au altitudini între 200 - 300 m şi beneficiază de 36 - 40 grade C, iar cele cu altitudini între 300 - 500 m au valori între 34 - 36 grade C.
Circulaţia atmosferică - masele de aer sunt influenţate de relief:
a) canalizarea curenţilor pe văi;
b) inșeuările permit maselor de aer să fie dirijate;
c) depresiunea constitue zona de adăpost între minima şi maxima atmosferică.
Frecvenţa vânturilor: N = 11,6 %; N - E = 3,4 %; E = 4,2 %; S - E = 5,7 %; S = 7,5 %; S - V = 5,6 %; V = 4,1 %; N - V = 15 %; zile cu calm = 42,9 %.

 

Între bogăţiile solului amintim pădurile de foioase care ocupă suprafeţe ceva mai întinse în partea nordică a localităţii. Datorită unei exploatări nu totdeauna raţională, pădurile au început să cedeze suprafeţe însemnate livezilor, mai ales de pruni, care ocupă între 20 - 55 % din suprafaţa agricolă. Până la altitudinea aproximativă de 500 m întâlnim stejarul care este predominant. Peste 500 m locul stejarului este ocupat de fag. În cadrul acestor păduri se găsesc şi alte specii: ulm, tei, paltin, frasin şi răzleţ pâlcuri de conifere: brad şi pin.
Păşunile, fâneţele şi viile ocupă o mică parte din suprafaţa comunei.


În această zonă sunt prezente mamiferele mari precum: ursul, lupul, mistreţul, căpriorul dar şi iepurele, vulpea, dihorul, pisica sălbatică, veveriţa, precum şi păsări: pupăza, cucul, mierla, coţofana, ciocănitoarea.